
Leziunile traumatice dentare au un impact biologic, psihologic și fizic important în viața pacientului, mai ales dacă survin la o vârstă fragedă. Traumatismele pot afecta atât dentiția temporară cât și pe cea permanentă, în special în zona frontală a arcadei maxilare, cel mai frecvent dinte traumatizat fiind incisivul central maxilar (Luca 2013) [1], (Rajab 2013) [2], Rouhani (2014) [3], iar cele mai frecvente traumatisme apar la copiii sub 12 ani (Andersson 2013) [4]. Autori precum Luca (2013) [1], Arraj (2019) [5] și Born (2019) [6] subliniază că riscul de producere al traumatismelor dentare este amplificat de prezența inocluziei sagitale (overjet). De asemenea, traumatismele se întâlnesc frecvent la pacienți tineri cu anomalii dento-maxilare, în special la copii cu compresie de maxilar – cea mai frecventă anomalie de dezvoltare a aparatului dento-maxilar din țara noastră (Boboc, 1971) [7] – care afectează aproximativ 15 – 20% din populația caucaziană (Mitchell, 2013) [8]. Compresia de maxilar (malocluzia clasa II/1) se caracterizează prin dezvoltarea transversală insuficientă a arcadelor dentare, în special a arcadei maxilare, cu modificări faciale importante, precum și cu apariția tulburărilor funcționale (Boboc, 1971) [7]. Alte caracteristici pot fi reprezentate de ocluzia deschisă, protruzia dentară sau incompetența labială (Luca 2013) [1], (Cortes 2001) [9], dar cel mai evident semn clinic este inocluzia sagitală – factor predispozant important în producerea traumatismelor dentare.
Citește articolul complet pe https://rjd.ro/ro/volumul-xxii/nr-4-2019/inocluzia-sagitala-abordare-terapeutica-precoce-versus-tardiva-date-din-literatura-si-doua-prezentari-de-caz/
Leave a Comment